Padurea din mine a simtit ca se aproprie.
Cateodata am impresia ca o atrag! Asa cum va spuneam putin mai devreme mie imi place ploaia! In timp am avut o gramada de experiente si am o gramada de amintiri cand ploua! Imi plac toate ploile: ploile de primavara reci, de la care ramai ori cu un nas infundat ori cu o tuse seaca, ploaie dupa care ajungi acasa si dai buzna in baie si incerci sa te usuci cat mai repede, ploile de vara, scurte, cu stropi mari, atat de mari incat ii simti cum se zdrobesc de piele, ploaie pe care nu ai cum sa o refuzi indiferent unde te-ai afla sau indiferent cu ce ai fi imbracat trebuie sa o primesti pe tine, si in tine si in sfarsit ploaia de toamna lunga, fina, mohorata pe care stai si o privesti si o injuri cat poate fi de statornica, o privesti pe geam, o privesti pe prispa, infasurat intr-o mitoasa cu o ceasca de ceai sau de vin fiert, daca te gasesti deja in a doua jumatate a toamnei, si stai si te uiti. În casa tocmai ai facut focul, sau asa cum are toata lumea acum ai dat drumul la centrala:), si sti ca mai stai inca 5 minute si intri, si intri si de la un an la altul senzatiile se schimba si se diminueaza...dar asta in alta poveste.
Singurele ploi care nu-mi plac sunt cele pe care le simt reci fara ca ele sa-mi atinga pielea...Sunt ploile pe care toti le-am avut, ploile pe care toti le-am simtit pe pielea noastra, si le-am lasat sa curga siroaie din crestet pana in talpi, uneori neputinciosi, alteori voit, alteori...hmmm...alteori, alteori o arunca altii pe noi, se folosesc de galeti, oale si ulcele, care ulterior se mai si sparg...
Martin Page spunea: "Se mai intampla sa ne indragostim de un fenomen al naturii. Byron a mangaiat un fulger, Li Po a imbratisat oglindirea lunii in apa, Shelley a adormit printre valuri, iar Empedocle s-a imbatat cu lava. Ploaia ne cade in brate, ne saruta si ne paraseste.
Ca o amanta, intermitenta din fire, ea vine cand nu ne asteptam. Ea distruge orele triste.
Frumusetea ploii sta in caracterul ei imprevizibil. De fiecare data, atingerea ei ma surprinde, mi se face pielea de gaina. Nu va fi nici un divort. Sotie credincioasa, ploaia e cu noi pretutindeni. La capatul zilelor, o regasim in picaturile din perfuzia de la spital."
Se mai intampla se ne indragostim...mangaiem un fulger...imbratisam...brate, sarut,parasire...amanta...asteptare...distrugere...frumusete...imprevizibil...atingere...Pentru ca nu vreau sa fiu ipocrit, vreau sa va spun ca-mi place ce fac, ce scriu. Imi place sa gasesc, sa creez si sa ma joc cu metaforele...In ultimul viitor loc in care sper sa traiesc si sa studiez o bucata mare de timp,am fost chemat sa iau parte la un program pilot de psihologie, nu intru in detalii, pentru care am doar doua cuvinte:FANTASTIC!:) E extrem de frumos sa citesti, dar si mai frumos e sa te joci de-a cititul si mai mult de atat sa sti cum sa citesti! Exista niste oameni care predau, mai nou si pe la noi prin tara, arta de a citi. Nu stiu la noi cum sunt, dar acolo acesti oameni mi-au oferit o perspectiva noua in a descoperi( in cazul meu de a incerca sa descopar) lucruri care in general la o lecturare scapa. Manipularea simpla, fatisa e minciuna, manipularea scrisa sub anumite forme e Dumnezeu(vorbim din nou de o metafora, nu compar, cel putin nu acum).
Dar ramasesem la senzatiile care se schimba de la un an la altul. Acum cateva luni, la numar asemanatoare cu creatiile diurne si nocturne, stateam si admiram ploaia. Si era bine...ma gandeam, imi imaginam si lucrurile erau aproape la locul lor! Pana cand am intrat in casa, si am ramas pironit in usa care nu mai era vopsita, sub tocul care acum era cazut, intr-un hol plin de praf, cu luminile stinse pe tavan, cu lumanarile de mult topite pe masa cu peretii scorojiti de var si in frig! Brusc am incercat sa caut un chibrit, sa iau bricheta de pe prispa sa pot zari ceva in bezna care ma surprinsese brusc si neasteptat. Ceva ma tinea pe loc, intorcandu-ma usa se inchise in spatele meu si am simtit cum un drug cade in cealalta parte inchizandu-ma definitiv. Blocandu-mi iesirea, intrerupandu-mi comunicarea cu exteriorul. Paseam atent in intuneric desi interiorul il cunosteam foarte bine...eram atent si incercam sa deslusesc orice zgomot din jurul meu...
Nu puteam...Nu mai puteam...Eram obosit...Obosit de intuneric, obosit de mers cu atentie, obosit de reparatiile pe care eu le facusem in timp la acea casa...Ceva imi sleia puterile si nu ma lasa sa continui...Am vrut sa ma trezesc, am vrut sa ies din acel vis dar nu am putut, nu am putut pentru ca el era aievea si cu cat tacerea mea era mai lunga cu atat cuvintele pe care le rosteam din cand in cand sunau din ce in ce mai tare si mai greu...Eram suparat...Casa in care venisem de atatea ori, si care ma primise cu atata caldura in timpul ploilor acum nu mai era...
Incepe sa se astearna amintirea, dar o voi face sa renasca, nu stiu exact cum, dar numai eu sunt cel care tot incearca sa deschida usi inchise, sa repare tocuri cazute sau sa aduca caldura in casa...
Ah daca ar avea gura peretii sa vorbeasca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu