Aprilie, primavara, ploaie... A trecut din nou mult timp, a trecut prea mult timp, a trecut o eternitate si parca nu mi-am gasit locul in toata aceasta perioada. Nimic si nimeni nu a mai trezit in mine acel ceva care m-a facut sa vibrez atat de tare incat sa ma trezesc pe mine insumi din propria-mi eternitate.
Nu stiu cu ce sa incep...defapt stiu dar sunt atat de multe lucruri pe care as vrea sa i le spun incat degetele se aproprie cu greu de taste nestiind ce sa astearna, si mai degraba ii cauta palma, pentru a-i simti pielea fina.... si ochii, Dumnezeule, ochii...sa nu fiu nevoit sa-i spun ceva, pentru ca doar prin lipsa cuvintelor ma poate intelege, pentru ca doar prin lipsa sunetelor ma poate auzi, pentru ca doar printr-o simpla privire simt ca imi poate citi gandurile, si print-o simpla privire ma aprinde, in timp ce printr-o simpla privire mi-a furat suflul dragostei inchis si uitat in cutia devenita in timp de granit...
Viata in Rusia m-a facut sa uit de ploaie. Picaturile mele de ploaie s-au transformat in zapada si mi-au inghetat si mie sufletul. M-au facut sa uit mireasma care m-a facut de cateva ori sa ma pot indragosti de...natura. Mi-a fost dor de ele, mi-a fost dor sa le simt si sa ma fericesc de bucuria lor de a-mi mangaia pielea, sa le simt, sa le aud, sa le primesc si sa ma bucur de ele...inca tot nu stiu cu ce sa incep. Ceea ce gandesc si simt se intrec, isi pun piedica, se trag de par sau folosesc o gramada de tertipuri pentru a iesi primele din degetele mele. De-a lungul timpului m-am invatat sa le "arbitrez", sa le sanctionez si sa le tin sub control, dar in aceasta primavara...dar in primavarata aceasta...in aceasta primavara: dar ...
Te urasc atat de mult, naturo, pentru ceea ce m-ai facut sa simt in aceasta primavara, privesc la tine dimineata, privesc la tine seara si in noapte, privesc la tine in ploaie si in razele de soare ale diminetii, privesc la tine cu ura si cu groaza, am privit spre tine de departe, apoi de aproape iar acum privesc din nou de departe...si nu-mi pot dezlipi privirea de tine.
Tot nu pot sa scriu cum vreau. Nu-mi dau seama ce ma opreste. Au trecut deja 4 paragrafe si ceva ma infraneaza...poate m-a ajuns teama, era si timpul sa simt din nou senzatia asta...am stat mult prea mult timp fara sa-mi fie teama de ceva, cam vreo 25 de ani fara vreo 12 luni...Imi este teama ca ai venit prea repede si vei pleca pe nesimtite, mai ales ca eu doar te pot privi de peste 2 granite. Imi este greu sa accept ca in sfarsit a venit primavara...vezi tu, eu sunt nascut in mijlocul iernii, pentru mine primavara este o poarta de trecere de la rece la cald, de la alb la colorat, de la vitreg la prietenos, iar acum simt...iar acum simt...simt ca as vrea sa opresc natura sa-si schimbe anotimpurile...
Nu a fost suficienta ploaia pe care mi-ai oferit-o acasa...vreau mai mult, vreau sa am "galdanul" meu in care sa ma scald ca un "dezmintat" in apa ta, in iarba ta, in cerul tau, in vantul tau...vreau sa fac parte din tine facandu-te sa faci parte din mine….
A trecut deja o zi si inca ma gandesc ce sa scriu…marturisesc ca nu am mai patit asa ceva…sa nu-mi pot gasi cuvintele mele, mestesugite, la care trebuie sa recunosc nu m-am mai gandit de mult…limba nu mai este la fel de ascutita ca altadata, nicovala si ciocanul sunt acoperite de praf, iar focul din vatra a mocnit in tot acest timp arzand fruze de toamna scapate prin fereastra deschisa si aduse de un vant rece pe care am tot incercat sa-l incalzesc.
Tu nu trebuia sa vii…si totusi ai venit, eu nu trebuia sa te astept…si totusi am facut-o, Cineva a lasat intr-adins fereastra deschisa pentru ca tu sa intrii iar eu sa te aud, sa te simt, sa te….adulmec. O las pe maine…imi este mult prea dor de ploaia ei…
A treia zi….ploaia ei a venit de dimineata....m-am trezit si i-am dorit buzele, i-am dorit ochii, i-am dorit parul, i-am dorit totul fara nicio retinere… am inchis ochii si am simtit din nou ce inseamna…ce inseamna sa ploua…
Deja credeam ca nu pot sa termin ce am inceput sa scriu si brusc mi-am dat seama cat sunt de neatent: nu pot sa termin de scris pentru ca nici macar nu a inceput cu adevarat sa ploua! Primavara de abea a inceput si vreau o fac sa ramana cat mai mult!
...si fereastra-i deschisa…
