Azi a fost prima zi cu zapada...si pe urma putina ploaie deci am ok-ul naturii sa scriu...ce sa scriu? Simt nevoia sa scriu ceva dar nu stiu ce...e in mine si nu stie cum sa razbeasca la suprafata! Poate pentru ca inca nu se poate elibera...hm cred ca stiu despre ce vreau sa scriu...E ciudat am inceput sa pot cateodata sa ma detasez de propriul corp si sa ma privesc din afara mea...intotdeauna am stiut ce sa vad la ceilalti, niciodata nu am stiut ce sa vad la mine!
Poate pentru ca inca nu ma pot elibera! De ce se elibereaza oamenii?! De stres, de mahniri, de bucurii, de nervi...se elibereaza de tot ce nu pot tine in ei...eu m-am eliberat de sufletul langa care nu mai puteam sta... de persoana iubita! Suna trist si poate chiar bizar, dar se pare ca uneori trebuie sa te eliberezi de persoana pe care o iubesti pentru a fi fericit.
Am fost fericiti impreuna, aveam momente de nefericire normale, legate de diverse probleme, alternam diversele probleme cu momente de fericire, pana cand momentele de fericire ajunsesera trufandalele din iernatica noastra relatie...Vorbim, comunicam, incercam solutii de o parte si de alta si totusi mecanismele elvetiene s-au transformat in niste pietre mari de moara.
Se pare ca vine un moment in viata in care trebuie sa spui stop impresiei de iubire si nevoii de a avea aproape persoana iubita si mai ales a impresiei de nevoie si sentimentului de comoditate pentru a te elibera si pentru a o elibera spre fericire...Niciunul nu-si poate da seama, si totusi sfarsim prin a adormi singuri pe canapea sau pe pat depinde unde s-a refugiat ea sau el si ne gandim: "Asta e prea de tot! Ce se intampla cu mine? Unde sunt? Nu ma mai recunosc? Ce vreau? Incotro ma indrept?"(pentru cei care impart o singura camera se poate si varianta in care ne simtim doi straini spate in spate)
Si ce facem?! Ce vrem? Care este acest nou drum pe care ne dorim sa mergem si sa alergam liberi? Nu stim! Nici nu trebuie sa stim! Nu trebuie sa stim nimic...Am descoperit ca in general nu trebuie ceva anume...ce trebuie este sa ne regasim increderea in noi si in puterea de a face lucruri pe care oricum le faceam singuri inainte de relatie! Faptul ca le facem in doi nu inseamna ca nu le puteam face singuri sau cu diferiti prieteni! Natura umana este foarte ciudata...uitam de ce suntem in stare...oare de ce? Pentru ca nu avem langa noi oameni care sa ne impulsioneze sa fim cei mai buni, care sa nu ne faca sa uitam de ce suntem in stare, care sa caute in fiecare zi prin normalitate si simplitate sa ne faca sa dam ce e mai bun din noi pentru a fi intr-un final fericiti, impreuna sau nu. Avem langa noi, oameni unilaterali...care isi imagineaza doar viitorul lor si te alatura pe tine acestui viitor...te introduc in acest viitor ca pe un pion...de multe ori suntem de umplutura...
Au oare relatiile un termen de valabilitate? Daca nu sunt crescute si intretinute intr-un mod sanatos au! Care e acel mod sanatos? Nu stiu!!! Stiu doar ca pe masura ce mai inchid cate un capitol din viata sentimentala descopar cat de mult si repede se poate altera o relatie...fara de vina...din vina amandurora...aici trebuie sa fim puternici, daca am fost la inceput cand am declarat iubirea trebuie sa fim si la sfarsit si sa recunoastem acest moment crucial provocator de durere...trebuie sa ne asumam greseala sau trebuie sa stim sa o recunoastem, sau sa invatam sa o recunoastem...Gestiunea despartirii! Toti vorbim de gestiunea riscurilor...dragostea e un risc, pe care trebuie sa-l stim sa-l gestionam si eventual sa-l exploatam pentru a ne duce spre fericirea dorita...
E greu? DA! E dureros? DA! Este atat de dureros incat cateodata nici nu te poti gandi? DA! Iti este frica? DA! Crezi ca nu ai facut inca tot ce se poate pentru a mai salva ce poate fi salvat? DA! Ti-o imaginezi cu altcineva? DA! Te face sa te simti turbat de furie si in acelasi timp incapabil? DA! O mai iubesti? ESTI NEBUN? BINE-NTELES CA DA! Atunci prietene sau prietena da-i drumul sa fie fericit sau fericita! Sau sa fii tu fericit sau fericita! Doreste-i binele si succesul alaturi de altcineva, pentru ca o bucatica din tine o va iubi tot timpul neconditionat si vei trasari cand o vei vedea, si vei simti tristete cand il stii trist sau te vei bucura cand auzi vesti de bine despre el sau ea!
Eu inca o mai iubesc! Imi aduc aminte clipele frumoase petrecute impreuna pe care nimeni nu ni le va lua si pe care probabil nimeni nu le va putea inlocui in memorie...sau poate va putea? He he he....nimeni nu poate lua locul nimanui!!!
Si ce-i de facut? Ce facem intotdeauna sau ce vom face de aici in colo: vom avea curaj sa fim fericiti, chiar daca paradoxal fericirea inseamna departe de peroana pe care am iubit-o si pe care inca intr-o anumita masura o mai iubim!
"Te iubesc dar nu mai sunt fericit/a alaturi de tine....a trecut mult prea mult timp si trebuie sa avem puterea sa fim cinstiti unul cu altul asa cum am fost tot timpul..."
Si pe urma?!!! Pe urma asteptam o noua ploaie....e acolo...va veni!!!
