O sa fac un lucru pe care eram extrem de sigur ca il voi face intr-o zi: acela de a reactiona la ce ai scris! Nu voiam sa scriu nimic in legatatura cu asta dar de cand am decoperit blogul tau ceva nu-mi da pace.
Ca sa-mi fac punctul de vedere cat mai clar inca de la inceput in relatia dragoste-prietenie nu exista o interactionare directa ca sa putem gandi, in mod cat se poate de damnabil, ca daca pierdem un prieten castigam un iubit, sau vice versa!O prietenie pierduta, daca ea exista si este intemeiata pe radacini sanatoase, nu face cat 5 iubiri castigate. Sigur ne putem amagi cu clisee de acest gen, dar nu facem decat sa comparam prune cu vaci.
Cineva m-a sfatuit sa nu gandesc atat de departe, si ca de fapt nu exista nicio semnificatie in spatele afirmatiei, dar eu simt ca exista! Dar sa incepem zic...
Intr-adevar ani de zile am vorbit despre fel de fel de lucruri si ne-am impartasit cateodata adanci intimitati, lasand la o parte pas cu pas, cu fiecare zi care trecea pudoarea, rusinea, perdelele si tabu-urile. Am fost alaturi unul de celalalt si la bine si la rau, iar aici va trebui sa ne gandim foarte bine ce a insemnat bine si ce a insemnat rau si in ce masura am fost unul alaturi de celalalt. Cine a fost persoana care avea mai mult nevoie de ajutor, pentru ca avea lucruri mai importante de ameliorat si cine incerca sa aduca macar pe moment linistea in sufletul persoanei de langa( a se citi fara vreo dorinta ascunsa de a argumenta ceva cantitativ, pur si simplu de a concretiza implicarea emotionala venita bine-nteles din ambele parti).
"Ani de zile ne-am promis ca nu o sa intervina nimic intre noi!" Corect fiind ani de zile ai promis ca nu o sa intervina nimic intre noi, tu stiind extrem de bine care era, este si va fi atitudinea mea fata de loialitate, fata de prietenie si nu in ultimul rand stiai care era crezul meu in iubirea de sora pe ti-o purtam si marturisesc ca inca ti-o port si ti-o voi purta, intr-o anumita masura, pana cand va veni momentul in care iti vei da seama....
In ceea ce priveste fraza imediat urmatoare...am mare semne de intrebare si imi place sa cred ca abundenta de sentimente ti-au amestecat sau intunecat amintirile, pentru ca eu unul nu-mi aduc aminte sa fi avut vreun moment dorinta de a transforma relatia pe care o aveam intr-una care ar fi fost posibil sa ne faca sa ne schimbam in rau atitudinea unul fata de celalalt la un moment dat. Sigur pentru tine e o justificare la indemana pentru sentimentele tale, iar cine nu stie poate privi cu admiratie ceea ce tu ai asternut acolo.
Apar din nou in text cuvinte ca prostia mea, cu care pot fi de acord, dar mai apar cuvinte ca orgoliu, gelozie si nesimtire. Orgoliul meu? Gelozia mea? Nesimtirea mea? Rezonez, din nou, cu dorinta ta de a-ti justifica sentimentele si ideile dar chiar si pentru tine e un pic cam mult. Nu poti arunca in fata cuiva ceva ce tu sti extrem de bine ca acea persoana nu a nutrit niciodata pentru tine. Este de o josnicie si de o impertinenta crasa. Oare de ce? Sa te faca sa te simti mai bine? Mai impacata? Sa te scape de o eventuala vina?...
Deja m-am plictisit si a devenit si extrem de enervant sa fac analiza pe text si sa constat ca sufletul langa care am stat, am crescut sub toate formele posibile nu a reusit,sau nu a vrut sa ma cunoasca...iar aceasta cea din urma intamplare nu ar fi prima in care mi-ai dovedi ca prezenta mea a fost una de decor.
Sa pot sa primesc mizerii ca gelozia, dupa toate relatiile in care am stat alaturi de tine, si tu de mine, adica de ce nu si invidie pana la urma sa fie tacamul complet?!Fa un exercitiu de memorie te rog si numara relatiile prin care am trecut amandoi si cum s-ar justifica cuvintele tale insirate acum?
Te plangeai intotdeauna de josniciile pe care le auzeai de la "prieteni buni", si eu stateam si te ascultam si incercam sa te fac sa vezi ce inseamna sa ai langa tine pe cineva care iti spune totul in fata fie ca era de bine fie ca era de rau, cineva care nu te pune pe o lista si se gandeste daca o sa mai fie prieten cu tine sau nu, expresie pe care, acum ca veni vorba, am inghitit-o cu greu intr-o buna zi cand mergeam, impreuna inca, spre o destinatie. Ti-am adus langa tine persoane pe care le-am crezut potrivite pentru a-ti oferi prietenie si dragoste, lucru care s-a si intamplat ulterior, toate din dorinta de a-ti arata ca se poate altfel, ca se poate mai bine, ca se poate sa ai langa tine niste persoane sanatoase comportamental care sa-ti ofere sentimente reale.
Ranchiuna...aici nici macar nu stiu ce pot sa spun...este atat de hilar sa pot sa asociez acest cuvant cu mine,...puteai incerca ura,dezgust, lehamite dar ranchiuna...nu pot sa gasesc ceva in mine care sa vibreze la acest atribut.
Asta a fost diferenta dintre prietenia mea si a altor cunostinte pe care le-ai avut! Am avut puterea sa-ti spun de fiecare daca ce am crezut, in ce am crezut si nu te-am menajat niciun moment! Nu te-am protejat cu nimic sau cocolosit sentimental asa cum au facut altii din diverse motive pe care nu cred ca e bine sa le enumar, nu ar fi corect fata de tine. Nu ti-am ascuns niciodata nimic din ce am simtit, si ce am gandit...Oare tu ai facut la fel?Si gandeste-te bine la acest lucru....pentru ca daca raspunsul va fi negativ, eu unul voi sti ca e o minciuna!
Daca eu as iubi as intelege?! Din nou stim amandoi la fel de bine cum e cand iubesc si cat de mult pot sau nu pot intelege unele lucruri si eu ar trebui sa fiu ultima persoana careia sa-ti permiti sa-i spui asa ceva.
Contrar ideilor imbecile de sub post, pritenii sunt langa tine cand ai probleme si se zbat alaturi de tine in situatii mai mult sau mai putin grele. Si care ofera neconditionat de nimic TOTUL, pentru ca ei, in dragostea lor imbecila dar perfect valabila in mintea lor, sunt gata sa faca tot ce le sta in putinta si de multe ori mai mult de atat sa-ti fie bine si sa te ajute. Ideea de prieten de compasiune nu se aplica decat pentru animale. Un om, aflat chiar in mari momente de cumpana, stie sa-si dea seama si sa dea la o parte oamenii care faca asa ceva. Iar cine afirma altceva, si ma indoiesc profund ca e o parere personala, nu a experimentat foarte mult nici durerea, nici prietenia si nici situatia de viata in general...(neavizandu-ma,desigur,ca un greu incercat de viata, ci vorbind dintr-un minim de experienta si bun simt).
Blogul este un dezgust imens, si este doar noroi asupra a ceea ce a fost intre noi, si faptul ca m-ai pierdut ca prieten este probabil singurul lucru bun care ti s-ar fi putut intampla pentru iubirea ta, pentru ca eu probabil te-as fi sfatuit sa faci exact ceea ce tu nu ai vrut sa auzi, si probabil de asta e mai bine sa ai in jurul tau oameni care sa-ti cante in struna.
Nu a spus nimineni ca in dragoste e ceva interzis, dar in prietenie cu siguranta exista lucruri pe care nu trebuie sa le facem. Sau daca le facem sa avem puterea sa le recunoastem si sa ni le asumam!
As mai fi spus dar ma indoiesc ca vei ajunge sa citesti, dar daca o vei face si daca intr-adevar toata perioada a insemnat orice pentru tine, fa-ti un ceai si citeste ce-am scris si adu-ti aminte fiecare lucru pe care il sti despre noi, despre tine si despre mine...poate semnele de intrebare pe care le ai vor disparea!
P.S. Ca de fiecare data cand am stat langa tine nu am avut de nimic nevoie, dar am insistat de fiecare data intre noi sa fie corectitudine si nu supozitii imbecile pe care n-i le imaginam cand ne aducem aminte. Si ca de fiecare data nu ai putut sa faci primul pas indiferent daca ai gresit tu sau am gresit eu!
P.S.S Nu incurajez dicutia intre doua sau mai multe persoane in acest mod! Dimpotriva sprijin confruntarea directa si oricat de grea ar fi aceasta si discutia ce va urma, senzatia de impacare si sufleteasca si intre suflete va merita!
http://www.youtube.com/watch?v=95US2l19E0k&playnext_from=TL&videos=uTcjag35OvM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu